Cotidianul "ADEVARUL HARGHITEI"

Anul XII, nr.2501                                                                Miercuri, 23 august 2000

IDENTITATEA NATIONALA IN PERSPECTIVA INTEGRARII EUROPENE

           Tema din penultima zi a Universitatii de vara Izvoru Muresului s-a dezbatut la Fagetel, locul de debut al acestei manifestari, intr-un decor feeric, cu un preambul arheologic sustinut de directorul si unul din cercetatorii Muzeului National de Istorie a Transilvaniei.

          “Sa nu uitam – a spus Domnul Valeriu Cavruc, Directorul M.N.I.T., ca ne aflam intr-o zona in care s-a nascut prima civilizatie europeana: Cucuteni-Ariusd-Tripolie. Dupa ultimele cercetari, cea mai avansata cultura din Mileniul IV i.H a fost in Carpatii Rasariteni, asadar intrebarea in ce masura suntem europeni din punct de vedere al apartenentei culturale mi se pare fortata. Indiferent daca primele impulsuri culturale au venit din Balcani sau din Europa Centrala, constanta caracteristica a Carpatilor Rasariteni este ca aici, in fiecare epoca, s-au suprapus trei culturi europene: sud-est europeana, central-europeana si est-europeana. Circumstantele geografice au determinat ca acest spatiu sa fie unul de intersectie, iar relansarea cercetarilor arheologice a scos in evidenta, intr-o perioada foarte scurta, lucruri cu totul noi. In 1996, la Zoltan (langa Sf. Gheorghe) am avut sansa  - lucru rar – sa descoperim o noua cultura, necunoscuta pana atunci in estul Transilvaniei, datand din sec. XIX – XVIII i.H., care in acea perioada avea deja multe elemente ale culturii urmatoare – bronzul clasic. Descoperirea  impune o substantiala modificare a ideilor privind originea si formarea culturii tracice, acest areal fiind recomandat ca unul din posibilele focare ale nasterii marii civilizatii a tracilor. In paralel, la Ciomortani (langa Miercurea Ciuc) s-a facut o descoperire care impune modificarea tabloului cultural Cotofeni, cu continuitate certa in fazele II si III, care se credea a fi fost raspandita numai in partea centrala si vestica a Romaniei. Prin multe alte elemente inca, cetatea de la Ciomortani este un areal extrem de promitator, din punct de vedere arheologic si ea devine, astfel, unul din cele mai importante obiective arheologice din Transilvania”.

           Specialista in civilizatie dacica si lucrand in zona de peste 15 ani, d-na Viorica Crisan afirma ca arealul “este foarte important pentru ca este locuit din neolitic aproape fara intrerupere, in toate epocile, fiind bogat in produse naturale: sare, minereuri de cupru si fier, ceea ce a facut ca aici sa existe o densitate de locuire mult mai pregnanta decat in alte parti. Asa ca pe la inceputtul sec.I s-a ridicat in zona un adevarat sistem de fortificatii, toate in asa fel situate incat sa supravegheze caile de acces inspre centrul Transilvaniei si Muntii Orastiei. Nu exista trecatoare in Muntii Ciucului, Bodoc, Baraolt, Vrancei care sa nu fie aparata de o cetate, astfel situata incat sa se poata face legatura vizuala cu inca cel putin una....Se credea pana mai de curand ca dacii aveau cetati fortificate doar in Muntii Orastiei. Aici insa avem ziduri de peste 2m pastrate de doua milenii, iar la Covasna s-a taiat muntele in 4 terase si avem peste 700m de ziduri. Orban Balasz o numea “un adevarat cuib de vulturi” si a atribuit-o secuilor, asa cum a atribuit de altfel toate cetatile dacice fortificate din zona”.

          Moderatorul dezbaterii, dl. prof. dr. Mihai Ungheanu, Universitatea Bucuresti, a accentuat ca nu-i de trecut cu vederea tentativa de insusire a unui product cultural, precum cetatile vechi, asta insemnand ca o identitate a fost modificata. apoi, “aici s-a mai combatut o inertie, aceea ca cultura tracica apartine sudului Dunarii. Desi tracologia europeana a stabilit ca a doua mare cultura dupa cea greaca este cea tracica, in Romania continua sa se manifeste frica de a lua in serios aceste concluzii”, asa cum stagneaza nepermis cercetarile lingvistice, unde se manifesta o obtuzitate greu de inteles. Nimeni nu incearca sa dezlege enigma de ce unele cuvinte date de dictionarele romanesti ca fiind din bulgara sunt date de bulgari ca fiind din romana, situatie identica si cu trimiterile la ucraineana sau rusa. “Exista o cercetare academica ungara care da 2.000 de cuvinte provenind din romana – si nu cuvinte din Transilvania, ci cu circulatie pe intreg teritoriul Ungariei. Lingvistica romana insa nu asimileaza nimic, ramanand comod la vechile afirmatii. De aceea sunt bucuros ca dvs. aveti aici cercetari atat de vii, care modifica deja contururi importante ale concluziilor viitoare.”... Ocupatia care a venit in Romania dupa razboi ne-a rupt de contactul cu Europa occidentala, ne-a creat un model de cultura si civilizatie pe sistem politic si influenta rasariteana. Din acest moment societatea romaneasca a intrat intr-un proces de stergere a identitatii, incercandu-se chiar introducerea limbii ruse la paritate cu romana.

Ocupatia care a venit in Romania dupa razboi ne-a rupt de contactul cu Europa occidentala, ne-a creat un model de cultura si civilizatie pe sistem politic si influenta rasariteana. Din acest moment societatea romaneasca a intrat intr-un proces de stergere a identitatii, incercandu-se chiar introducerea limbii ruse la paritate cu romana. Una din componentele cele mai atacate, pe langa limba, pe langa imaginarul cultural si istoric, a fost biserica; desi ea s-a pastrat in reteaua institutionala, atacat puternic a fost mentalul celor obisnuiti sa aiba repere in morala religiei crestine si in obiceiurile ei.

Dupa 1964-1965 s-a incercat o recucerire a acestei identitati, nerecunoscuta azi, desi ruptura fata de Moscova, macar in anumite planuri, a functionat: am inceput sa invatam limbi occidentale, Editura Cartea Rusa a disparut, precum si tezele privind caracterul predominant slav al civilizatiei, culturii si limbii noastre. Evident, n-a fost o reconchista culturala completa, dar arheologia are o culminatie, nu se pot trece cu vederea rezultatele cercetarii culturale pe partea umanista, precum si o anumita recuperare a decalajului tehnologic.

Dupa 1989 era firesc sa inceapa o recuperare pe linie culturala coordonata de stat, pentru ca statul a pierdut-o in primele decenii am suportat in schimb o tranzitie haotica ce a permis distrugerea de valori si o economie de piata introdusa abuziv in cultura - adica exact acolo unde ea putea sa mai intarzie - ceea ce produce mari dificultati in recuperarea identitatii noastre pirdute uneori in conditii dramatice. Mai ales daca ne gandim ca avem de recuperat ceea ce am pierdut la nivel modern, cultura romana fiind o cultura europeana de sinteza.

Teoria spune ca integrarea culturala trebuie facuta fara pierderea fizionomiei nationale. Dar, in cercurile culturale exista mari divergente si mari disensiuni in legatura cu identitatea noastra, cu valorile culturale romanesti: Ne izbim de atacuri surprinzatoare, de afirmatii neobisnuite in legatura cu mari valori nationale. Problema identitatii - care se obtine din imaginea miscarii istorice - este o problema vie in Romania si pentru ca cercurile de intelectuali si institutiile nu sunt de acord asupra unui punct de vedere comun. Ba, mai mult, suntem supusi unui atac de revizuire a unei identitati inca nerecastigate, asa cum se vede in unele manuale si in campania postmodernista, de scoatere din joc a unor clasici ai literaturii sau a altor valori. In stare de litigiu sunt, de asemenea, multe probleme ale istoriei Transilvaniei.

De fapt, si inainte de ‘89 asa–zisul front al istoricilor, inclusiv literari, s-a comportat extrem de divergent: s-a cerut celor de la Institutul “Nicolae Iorga” sa scoata Istoria in 11 volume a mentorului institutului - si n-au scos-o; s-a cerut celor de la Institutul “G.Calinescu sa editeze Istoria literaturii romane a marelui critic - si n-au facut-o, ceea ce arata ca in institutiile noastre culturale nu s-a muncit, s-a parazitat. Erau acolo persoane obisnuite sa semneze memorii, ba impotriva bisericii, ba impotriva altor institutii, niste sabotori ai muncii asupra culturii nationale.

Nici astazi lucrurile nu stau mult mai bine, si din aceasta pricina munca de recuperare sufera. Unele institutii au fost facute cadou unor personae prea optionale, prea sigure ca, cultura are o singura directie. E limpede ca valorile romanesti trebuie valorizate la actualul nivel de optica si de metoda, ca nu putem merge mai departe cu tot bagajul de prejudecati, ca nu putem mentine la varf personalitati care nu sunt desene. Judecata trebuie sa fie europeana, moderna, exgienta, dar si stiitifica.

          Costion Nicolescu, director de imagine la Muzeul Taranului Roman, Bucuresti: “Problema identitatii este pana la urma cea care da pornire tuturor celorlalte probleme pe care noi le-am discutat in aceste zile. Problema identitatii si a constiintei ei. Dezvoltarile arheologilor, tehnologilor, filosofilor, istoricilor, etnografilor, sunt dezvoltari profesionale care trebuie sa gaseasca argumente pe date, fapte, informatii corecte si corect interpretate. Dar trebuie avut in vedere omul la scara existentiala serioasa, deci problema identitatii are o intemeiere tehnologica. Neamurile apar relativ tarziu pe scara istoriei, dupa obtinerea unui teritoriu si vorbirea unei limbi. Daca pana la venirea lui Hristos ales era neamul evreu, dupa venirea lui toate neamurile sunt potential alese, nu poate fi diabolizat nici unul. Istoria este “timpul dintre chemarea lui Dumnezeu si raspunsul pe care i-l dam noi”, cum zicea parintele Staniloaie, ori asta e valabil si la scara etnica: rezistenta romanilor este de ordinul miracolului, intrucat ea nu poate fi explicata prin forta.

Pana la urma, identitatea e si o problema de constientizare a ei, inclusiv a responsabilitatii fata de ea. Si de simtire. Dar si de spirit. Romanii sunt foarte usor asimilabili in occident si de asta diasporele noastre sunt foarte slabe in raport cu altele.

          Nu incompatibilitatea ortodoxiei cu cultura occidentala, ci abandonul ortodoxiei ne face vulnerabili, care e pana la urma abandonul gandirii autentice si incepi sa crezi ca totul incepe acum, inclusiv miturile lumii moderne. Dar exista si o deznationalizare dincolo de front pentru ca, paradoxal, in minoritate se constientizeaza mai bine identitatea. Dar la Bucuresti, unde fiinteaza institutiile representative ale tarii exista o deznationalizare foarte rapida prin atacuri la limba si prin abandonul valorilor. Cred ca problema integrarii este o obsesie. Care e identitatea Europei? Europa e o constructie crestina si unirea ei nu se poate face decat pe baze spirituale.

          Europa untului nu ne uneste, s-ar putea s-o faca Europa culturala. Daca ne gandim la Europa spirituala, ea ar trebui sa ne cheme inlauntru, nu sa batem noi la porti. Daca ne gandim la altele, poate ca nu. Nimeni nu s-a gandit nici o clipa sa bagam Muzeul Taranului Roman in Europa, dar am primit titlul de Muzeu European al Anului. Am intrat pur si simplu pentru ca suntem, pentru ca existam. Noi nu prezentam o succesiune de obiecte, ci o spiritualitate. Au venit nenumarati straini si ei simt ca aici e ceva care nu poti sa negi. Asta se intampla cand valorile sunt autentice si se exprima coerent.

          Prof. univ. dr. Ioan Ciubotaru, de la Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iasi: “Daca agresiunea interna fata de identitate a fost atat de dramatica, va inchipuiti ce s-a intamplat in Basarabia? In cercetarile facute, la un moment dat un taran mi-a spus: <afara, tot ce vedeti este rusesc: casa cu acoperis de azbociment, gardul din fier furat de la combinat. Cand trec de prag, mai am rusesc doar televizorul si frigiderul. In rest, covorul de la mama, stergarele de zestre, scoartele de la bunica>. Deci, s-a restrans aceasta sfera a identitatii agresata din toate partile la nivelul acestui microcosmos familial si al mentalitatii, unde n-a putut sa umble nimeni. Dar ce costatam dupa ‘90? Ca ceea ce faceau altii din afara fac semenii nostri din interior, mai ales in sfera culturii populare. Daca traditia se confunda cu sufletul, cum spune un filozof francez, a atenta la traditia unui neam inseamna a-l distruge sufleteste. Ciudat e ca unii care trambiteaza integrarea manifesta o grija exacerbata pentru propria imagine, deci pentru identitate, care nu trebuie afectata cu nici un chip, dar manifesta un dezinteres total fata de ceea ce inseamna identitate nationala. Daca nu tinem cont de aceste elemente care ne definesc si care trebuie sa ne identifice in continuare indiferent in ce context am fi, atunci integrarea spre care aspiram atat de mult nu cred ca va aduce izbavirea pe care o dorim in subconstientul nostru.

          Col. Nicolae Dolghiu, consilier CSAT: “Integrarea nu e o sperietoare, ea se desfasoara, problema e ca toate aceste procese placute si mai putin placute sa se petreaca pe un fagas care sa fie suportabil de cei care sunt si subiecti si obiecti ai acestui proces. Iata ca in acelasi timp, aici, se produce si un fenomen de integrare romaneasca, de intarire a spiritualitatii romanesti in itreaga lume. Si asta contribuie la identitatea europeana. Punerea problemei daca tinem sau nu de Europa e cel putin diversionista: e ceva in afara discutiei. Exista lucruri pe care cu totii le dorim: integrarea economica, de pilda, care va duce si la o oarecare integrare politica si militara, dar putem fi linistitii: nu cred ca se va produce o integrare culturala, deoarece campionii integrarii sunt si campionii pastrarii identitatii nationale. Pericolul deznationalizarii nu exista in opinia mea. Integrarea e un cocept politic si un stat se integreaza cu tot ce are in interior, altfel iese un dezastru. Celelalte – euroregiunile - sunt o forma de organizare economica, si vom vedea ce iese in raporturile acestora cu statele, singura forma de organizare a Europei. Sa vedem ce iese si cand unele state vor da drepturi unor cetateni care nu le apartin, pentru ca acest lucru nu va completa, ci va tulbura apele integrarii. Integrarea e amenintata in schimb de un alt fenomen: de globalizare si mondializare, care iar nu sunt fenomene noi. Daca nu i ne putem opune, acesta poate pune in pericol identitatea nationala. Globalizarea a fost lansata in acest deceniu in momentul in care a aparut posibilitatea proiectarii fortei oriunde in lume (nu ma refer doar la mijloacele tehnice portante, ci la capacitatile politice financiare, economice si apoi la cele militare), la capacitatea politica de a impune folosirea fortei in anumite zone, la capacitatea financiara de a sustine acest efort si de a cumpara acceptul pentru folosirea fortei, la capacitatile strict militare de a actiona. E periculos pentru ca forta va naste, mai devreme sau mai tarziu, forta: niciodata nu se poate continua intr-un singur sens, intrucat unei grupari de state i se va opune alta”.

          Ioan Roman, vicepresedintele Despartamantului ASTRA, Harghita - Covasna: “Particularitatile in care individul poarta matricea cultural - spirituala a grupului mare din care face parte au intrat in toate domeniile culturii. Din acest punct de vedere, cultura nu poate fi decat.nationala. Interferentele exista dar fiecare se valorizeaza in raport cu alte forme de cultura. Indiferent daca integrarea va fi un proces de durata, ca vom fi sau nu absorbiti de interesele celor mari, in acest concert nu putem intra decat cu cultura noastra specifica. Cine nu intelege, lupta impotriva curentului. Voi propune, la Adunarea Nationala a Asociatiunii ASTRA, ca fiecare astrist sa gazduiasca un student sau elev basarabean pe timpul studiilor. Sa facem precum in vremuri la Brasov, unde s-a petrecut cea mai frumoasa poveste de dragoste a neamului romanesc, cand 14 voievozi munteni si moldoveni au stiut sa zideasca o biserica cu scoala si tiparnita cand romanii erau alungati in afara zidurilor cetatii - si nu intamplator in Schei a aparut cantecul Desteapta-te romane, si s-a continuat ceea ce a inceput Scoala Ardeleana. Cand se vor duce inapoi, acesti studenti vor recastiga razboiul pierdut de politicienii marunti care nu s-au ridicat si nu se ridica la inaltimea momentelor pe care istoria li le-a oferit si in mod cert Dumnezeu ne va ajuta sa le mai avem”.

Dr. Mircea Dogaru, istoric: “Marile tari occidentale au realizat ca separate nu vor mai reprezenta nimic decat daca se unesc intr-o comunitate unica – si s-a nascut ideea franco-germana a Uniunii Europene, cu punct final Statele Unite ale Europei E in curs unirea economica, dar se disting doua principii: cel francez, integrarea ca natiune, in ideea ca tot ce e minunat; un stat e privit ca un SRL, nu poate fi controlat si facut prosper daca are mai mult de 10 milioane de locuitori, de asta dintr-o Iugoslavie mare s-au facut 6 mici si dintr-o Cehoslovacie s-au facut doua. Intrebarea e: in ce fel va continua procesul si spre ce fel de integrare mergem: integrarea ca identitate sau integrarea prin dezintegrare? Problema care se pune romanilor este sa fie inteligenti si sa-si vada interesele: sa mergem alaturi de ei economic, ramanand spiritual ceea ce suntem. Sa dam si sa primim valori, adica sa ne aliniem. Dar, cu hot dogs, coca-cola si hip-hop ne aliniem culturii americane, nu europene. Important e sa ne integram ca natiune egala in drepturi, nu in spatele unui lider, asa cum important este unde va fi capitala Europei: la Berlin, la Moscova, la Paris sau la Bruxelles? Restul sunt probleme adiacente”.

Cotidianul "ADEVARUL HARGHITEI"

Anul XII, nr.2502                                                                      Joi, 24 august 2000

          Mass-media si promovarea valorilor nationale

Dezbatuta si anul trecut la editia a II-a a Universitatii, tema din titlu a provocat, atunci ca si acum, numai reflectii triste. “De multe ori am impresia ca suntem un fel de nava care plutim in deriva-a spus d-l col. Grigore Buciu, directorul grupului mass-media al Armatei, moderatorul dezbaterii – si nu stim niciodata ce vanturi ne bat in panze si ce vanturi ne sunt necesare spre a ajunge la tarmul pe care-l dorim. Daca inainte de ‘90 presa avea cateva repere din care nu putea sa iasa cu nici-un chip, fenomenul libertatii a provocat o explozie fara precedent a presei in Romania-si ea a contribuit deseori la tulburarea imaginii despre ceea ce suntem si ceea ce dorim sa fim. Daca sintagma: societatea noastra e bolnava este reala, cred ca si presa contribuie la mentinerea acestei boli. Moda negativului importanta din occident ca un semn de maxima deschidere nu face decat sa anihileze ceea ce este autentic in noi. Linia politica nu este nici ea favorabila mentinerii identitatii nationale: ne lasam globalizati pur si simplu ori intram vertical in noua constructie europeana? Cand apare cate o voce din spectrul politic ori militar care afirma ca trebuie sa ne integram cu identitatea noastra, e contrazisa de comentarii indignate. E pusa sub semnul intrebarii dimensiunea trecutului incepand chiar de la presedintele tarii, care se indoia la Monumentul de la Marasesti de importanta istoriei, spunand ca trecutul nu tine de foame. Este adevarat ca nu tine de foame, dar tine de altceva: fara trecut suntem precum acei tineri care traiesc in orfelinate si nu-si gasesc nicidecum identitatea”.

          Insistand asupra imaginii Romaniei in strainatate, istoricul militar dr. Mircea Dogaru, redactor la Observatorul Militar din Bucuresti, crede ca “tot ce ni se intampla ni se datoreaza, pentru ca noi intotdeauna reactionam, nu exploatam subiectele. Suntem ca niste cersetori pe langa ceilalti din cauza eternei si fascinantei prostii a celor care prezinta imaginea Romaniei in exterior. La un curs NATO in SUA fiecare delegatie europeana isi prezenta patria apeland la casete si filme care sustineau o imagine eminamente pozitiva a tarii lor, de la vestigii istorice, oameni si natura, pana la bucataria traditionala. “Asteptandu-ma la asa ceva inca din tara, aveam si eu pregatita o caseta realizata de colegii de la Pro Patria. Cum mai aveam trei colegi care erau in posesia casetelor Ministerului Culturii, s-a optat pentru prezentarea “profesionista”, care incepea asa:o femeie urata cu rochia sfasiata se tara pe treptele stirbe ale unei biserici in ruina, tipand ingrozitor sub ochii unui popa gras si stirb. Cam atata s-a putut vedea, intrucat asistenta a parasit, contrariata, sala. Am scris pe tema asta un articol, l-am dat tuturor ziarelor centrale si n-a aparut nicaieri. Totul e ca o directie: n-avem nimic, nimic din ce e romanesc nu e reprezentativ”.       

          Despre albumul Eterna si fascinanta Romanie, d-l Dogaru a spus ca toata lumea se refera la scandalul politic- si nimeni la continut, care e urmatorul: din 514 file, 42 reproduc vechi documente bisericesti, 123 sunt peisaje moarte, fara nici un semn de viata umana sau animala, valabile si pentru Romania si pentru Ucraina, de pilda; 114 sunt imagini cu obiective religioase, cu insistenta pe degradarea zugravelii, acoperisuri desfundate si garduri daramate, 13 imagini de arta 81 de arhitectura din secolele XVI-XIX, 157 imagini din viata rurala, din care 53 de mosi si babe imbracati cu ce da Dumnezeu, un taran descult la coasa imbracat in trening, 15 capete de copii slabi cu ochi infricosati si doar 15 imagini de edificii moderne (2 baraje mici, 2 fabricute, 2 centrale electrice minore etc.). “Asta e imaginea!-a conchis d-l Dogaru – si fiecare acuza generatia de dinainte ca n-a facut nimic in acest sens si fiecare generatie devine la randu-i o producatoare de vorbe, in loc sa faca ceva pur si simplu”

Prof. univ. Ioan Soitu, de la Universitatea din Iasi, considera ca, in general, gazetarii romani nu cunosc daca strainii carora li se adreseaza vor sa stie ceea ce stim noi. Intrucat abilitatea celui care comunica este sa-i, dea satisfactie si receptorului. Si, intrucat cel care comunica se si comunica, nimeni neputand sa comunice fara sa spuna si ceva despre sine, aici apare si responsabilitatea apartenentei: “In 1887 Eminescu ne invata sa fim foarte grijulii cu vorbele si cu ideile pe care le vehiculam – oare sunt toate ale noastre? Iata marea responsabilitate a celor care lucreaza in presa, atunci cand doresc sa se refere la realitatea identitara”, pentru ca autovictimizarea si automarginalizarea se transmit in comunicare vrei-nu vrei, creand imaginea neputintei si lipsei de initiativa practica. Occidentul a invatat sa faca educatie si prin presa negativa, in asa fel incat cel educat nici nu-si da  seama de asta, imbinand dezideratul educational cu cel comercial, economic. Referindu-se la tradarea elitelor, d-l profesor a spus: “Intelectualii anilor ‘50-‘60 isi faceau studiile la Moscova, veneau inapoi si uitau cine sunt. Sa-l ierte Dumnezeu pe eminentul psiholog Paul Popescu, fiu al unui preot, care si-a dat pe urma numele Neveanu, pentru ca si-a facut studiile pe Neva”.

D-na Marioara Cirlan, directoarea biroului Fundatiei din Italia, spunea ca si astazi, in pragul Mileniului III, imaginea Romaniei in Italia este cea a finalului epocii Ceausescu: se perinda de la ziar la ziar si de la televiziune la televiziune, cu exasperare, aceleasi imagini ale copiilor din canalele Bucurestiului si ale copiilor bolnavi de Sida luate acum 10-11 ani, imagini insotite de judecati de valoare ce se extind asupra intregii tari si a intregului popor, la care se adauga diversiunile despre Transilvania inserate pe filiera maghiara. Directorul postului RAI 1 - a afirmat d-na Cirlan – a inteles sa prefateze vizita Papei la Bucuresti printr-o masa rotunda cu clerici ortodocsi si catolici din Transilvania, provocati continu intr-un mod scandalos.

Mihail Groza, redactor sef al cotidianului local Adevarul Harghitei, a fost de parere ca in bulversarea axiological traversata de Romania contemporana presa n-ar trebui sa devina subiect valorizator atunci cand vorbim de valori nationale, chiar si numai pentru faptul ca in mass-media lucreaza multe lichele. Presa - mai ales cea cotidiana – ar trebui doar sa intervina operativ in apararea ori salvarea a ceva, adica sa creeze cazuri. Desi uneori sunt suficiente onestitatea, adevarul si bunul simt. Un exemplu: Miron Cristea e o mare personalitate a acestor locuri si se incearca de mai multi ani impunerea ei la nivel national; totusi el a facut ceva care ii contrazice intreaga viata si intreaga existenta: a semnat, nu se stie daca manu propria, un document antiunionist la 1916. Adevarul Harghitei a publicat un mic studiu despre aceasta atitudine de neinteles a celui care a facut atatea pentru actul de la 1918 in virtutea onestitatii, adevarului si bunului simt. In pararel, presa colegilor maghiari ridica panegirice lui Wass Albert pentru a justifica o anumita actiune recuperatorie, fara a aminti nimic despre faptele lui abominabile in Transilvania anilor ‘40. Intre cele doua atitudini este o prapastie peste care nu se poate arunca nici o punte, indiferent cat de concesivi ar fi politicienii romani si cata nevoie ar avea ei de voturile UDMR. In alta ordine de idei – aceea a lamentarii si nefacerii – dl. Groza a  venit cu exemplul calugarului dobrogean Dionisie cel Mic zis Exigul, caruia ii datoram cronoliga crestina dupa care azi aproape intregul mapamond a intrat in anul 2000. Orice au facut televiziunile noastre inainte de Anul Nou, dand spatiu inclusiv cetatenilor cu fuste crete care prevedeau in ghioc viitorul Romaniei, numai despre acest protoroman genial n-a vorbit nimeni. Si daca s-au alocat 800 de milioane pentru candidatura d-lui Caramitru la presedintia UNESCO (daca obtinea macar un singur vot ar fi fost cel mai scump vot din istorie, dar n-a fost sa fie), nu s-au gasit si 20 de milioane pentru o placheta ori un filmulet care sa arate lumii cui ii datoram, in ultima instanta, aceasta sarbatoare.

D-na Angela Barsan, corespondent TVR, Miercurea – Ciuc, considera ca e mult mai greu sa fii roman in Harghita-Covasna decat in Canada ori SUA, pentru ca acolo statutul lor e limpede. Si e scandalos ca noi sa avem aici aceelasi probleme identitare si impedimente in promovarea valorilor nationale precum romanii din diaspora. Lucrurile s-ar explica prin mediul asemanator, din moment ce raportul prezentei oficialilor romani in zona dupa ce sunt alesi este de 9/1 in favoarea celor de la Budapesta. “Intr-o luna, ministrul justitiei din Ungaria a fost de 4 ori in Harghita , iar ministrul roman niciodata, desi sunt aici probleme foarte delicate privind interpretarea Constitutiei si a legilor tarii. La fel se poate spune despre ministrul roman al culturii, care daca vine o data se refera la valorile maghiare, nu la cele nationale, contribuind si el la adancirea clivajului comunicational dintre romani si maghiari. E limpede ca romanii traiesc intr-un climat defensiv fata de permanenta agresivitatii identitare maghiare”.

D-l Ilie Traian, redactor Curierul Romanesc, crede ca suntem condamnati sa fim optimisti chiar fata de clasica noastra incapacitate de actiune, din moment ce exista in afara cazuri particulare de success in mediatizarea adevarului, desi nu se lucreaza institutionalizat. Unii romani de peste granite, facand absolut totul din proprie initiativa si cu forte proprii, au reusit sa sparga conventiile, sa tina piept imaginii denigratoare si chiar sa determine destituirea unor redactori pentru rea vointa ori pentru dezinformare. Iar daca se poate face asta acolo, inseamna ca se poate face si aici, in centrul tarii!

Deputatul Iurie Rosca de la Chisinau a spus ca dincolo de Prut sunt doua moduri de a face presa: cea care clameaza sansa pierduta si adio Basarabie, pe care a numit-o presa nationalistilor ratati, si presa angajata, implicata, optimista, datatoare de sperante, nu lipsite de realism. ”Problema noastra e presa din Romania, unde se vorbeste despre noi doar la alegeri ori la vreun eveniment; realitatile din Basarabia sunt cunoscute in tara fragmentar si adeseori deformat, iar factorul de decizie, tributar a ceea ce stie el despre trecutul Basarabiei, judeca tot asa, cunoscand prezentul din aproximatii. Eu am renuntat de mult sa mai dau telefoane si sa corectez erorile, ma multumesc cu realitatea ca razboiul mediatic e pierdut, intrucat stim cine controleaza presa care conteaza in deciziile de la Bucuresti”. 

 Mihail GROZA

Dezbaterea cu tema "Probleme si preocupari din romanitatii apropiate" a fost deschisa de moderatorul acesteia, d-1 Iurie Rosca, deputat in Parlamentul Republicii Moldova, presedinte al Partidului Popular Crestin  Democrat, ziarist. Domnia sa, care face parte din curentul unionist, a inceput prin a afirma sus si tare ca pentru Romania, Basarabia este un teritoriu recuperabil dar numai in conditiile in care varful piramidei, conducerii tarii din Bucuresti va medita profund la o realitate puternic ancorata in istorie. D-1 Rosca, dupa ce a analizat cu atentie textul Tratatului de baza dintre Romania si Republica Moldova, motivatiile invocate in favoarea lui, contextul politic, regional si international in care a fost parafat, n-a reusit sa identifice vreun argument plauzibil pentru actiunea diplomatica stranie si.pripita.

Timp de opt ani Bucurestiul a insistat asupra unor elemente pe care le-a considerat, pe buna dreptate, fundamentale si indispensabile unui text in masura sa defineasca raporturile dintre cele doua state, insa, dintr-o data a fost acceptata o scriitura sterila, amputata de aspectele care i-ar fi putut da o noima si o coerenta politica minima. Au disparut referintele la Pactul Ribbentrop-Molotov din 1939 si la notele ultimative ale Guvernului Sovietic adresate Romaniei in 1940 care au dus la dezmembrarea teritoriala a Romaniei prin anexarea Basarabiei, a Nordului Bucovinei si a Tinutulur Herta la URSS, a fost omisa sintagma: "cele doua state romanesti", eliminandu-se astfel formularea explicita a identitatii nationale si a unitatii si etnolingvistice romanesti ca element definitoriu pentru profilul etnic si cultural al celor doua entitati statale. Dupa ce au fost radiate aceste adevaruri fundamentale, autorii tratatului s-au incumetat sa inventeze un substitut original pentru numele limbii romane, zicandu-i "limba comuna”. Este o mostra antologica pentru istoria diplomatiei romanesti care isi va gasi un loc aparte in manualele de specialitate. "Eu inteleg perfect - a mai spus d-1 Rosca - faptul ca pentru semnarea unui document de acest fel este necesara vointa ambelor parti, vointa care, evident, inca nu se manifesta. S-ar fi gasit destule scuze pline de eleganta diplomatica pentru a nu grabi pecetluirea unor strambatati strigatoare la cer. Intentia autorilor tratatului a fost de a lua prin surprindere opinia publica, societatea romaneasca fiind pusa in fata unui fapt implinit".

Realizarea Romaniei Mari dupa opinia d-lui Rosca are doi poli, unul in Romania, celalalt in Republica Moldova. Primul contine urmatoarele idei: vor fi unite doua saracii; Romania se va trezi pe cap cu un milion de rusi; alipirea Basarabiei fara Bucovina este un fapt doar pe jumatate facut; la urma - urmei Basarabia ar fi inca un necaz etnico-economic pentru romani. Al doilea este sustinut de protipendada politica din Republica Moldova, aceasta intrebandu-se: "Oare ce scaune vom ocupa cand capitala noastra va fi Bucuresti?" Dusmanul numarul unu al unionismului este ignoranta si neintelegerea realitatilor unui ocean cu valuri ruse, in care se zbate Basarabia. Oaza nationala de aici este invatamantul, unde nu se preda in limba moldoveneasca, ci in cea romana si se invata istoria Romaniei. Moldovenizarea romanilor este o stupiditate de mare dimensiune. Metodele clasice de a fi descurajati unionistii sunt: violenta fizica, teroarea psihica, discreditarea profesionala si coruptia. Cei care intra pe linia romaneasca urmeaza sa treaca prin urmatoarele probe: frica de moarte, durerea fizica, pierderea locului de munca, distrugerea familiei. Ispitele sunt: gloria, banii si puterea.

Unionismul este un proces activ avand ca forta, fascinatia masei de cetateni din Republica pentru Romania si magnetismul acesteia. Mai precis, Romania este o “vitrina atragatoare” pentru moldoveni, este pamantul libertatii despre care putin s-a stiut si se stie inca, datorita cortinei de fier fixata de URSS. In incheierea cuvantului sau, d-1 Rosca a declarat: "Moarte grabnica Republicii Moldova, viata vesnica natiunii romanel”

D-ra Stela Postica, studenta la Drept in Bucuresti, din Republica Moldova - judetul Tighina, a informat auditoriul ca la Bucuresti a fost infiintata "Liga tinerilor romani de pretutindeni", persoana juridica, care editeaza revista "Confluente". Aceasta Liga a condus tineri romani in Bucovina pentru ca acestia sa vada pe vju cum isi pastreaza nationalitatea confratii lor de acolo. "Adevarul este ca noi, cei care ne facem studiile in Romania, din Basarabia  venim si in Basarabia ne intoarcem, drept care trebuie sa facem mult pentru a o duce spre fericire. Cu tinerii din Romania suntem prieteni chiar si de suferinta si dorim sa avem cu ei o unire spirituala”.

D-ra Elena Spak, studenta in Romania, domiciliata in Bucovina - Tinutul Herta, si-a amintit cum la Cernauti, la dezvelirea statuii lui Mihai Eminescu s-a vorbit mai mult in limba ucraineana, iar in aerul sarbatorii a plutit ideea ca romanilor li se face o mare favoare permitandu-li-se sa plaseze in.oras bustul poetului. De asemenea, nu a uitat ca atunci cand a fost inaugurat Muzeul memorial "Gheorghe Asachi”, personalitate nascuta in Herta, acesta avea mai multe camere si mai multe piese, in jumatate de an spatiul a fost restrans, iar obiectele expuse au fost transferate undeva intr-o magazie de la subsol. Domnisoara mentionata si alti studenti si-au concentrat cele spuse asupra grijii pe care trebuie sa o aiba patria mama pentru fii sai aflati departe.de casa lor nationala.

D-na Areta Mosu, vicepresedinte al ASTRA si presedinte al Despartamantului "Mihail Kogalniceanu” - Iasi, a prezentat activitatea desfasurata de acest despartamant privind realizarea unei unitati spirituale dintre romanii despartiti de Prut sau de alte hotare. Este editata o revista de 12-24 pagini si vor fi infiintate biblioteci ASTRA. Au fost infiintate Despartaminte ASTRA si dincolo de hotarele Romaniei. Cel din Ucraina nu a fost admis. In consecinta, a fost "botezat" “Valul lui Traian”. In satele de romani din zona Odessei incearca sa patrunda cultura si arta romaneasca deoarece acolo nu apar presa si carti in limba romana.

(IULIU CONDRAT)

...

Sfatul gen. Pavel Abraham catre romanii din Sf. Gheorghe:

Gen. Pavel Abraham, inlocuitor al Ministrului Constantin Dudu lonescu la Universitatea de vara de la Izvorul Muresului, a aflat la cursurile de aici ca primarul de Sf Gheorghe, Almos Albert, incalca legea, folosind dupa bunul sau plac iinsemnele autoritatii publice, respectiv esarfa tricolora. Generalul Abraham a apreciat ca primarul ar putea fi adus cu picioarele pe pamant si determinat sa aplice legea si sa nu o interpreteze dupa capul sau, prin actionarea lui iin Justitie, eventual sub invinuirea de abuz ori neglijenta in serviciu. O posibila sanctionare in instanta ar putea avea drept urmare iinlaturarea mai marelui urbei din functie.

Afland cu acelasi prilej ca Primaria din comuna Ditrau refuza sa permita ridicarea unei cruci pe locul vechii biserici ortodoxe daramate de horthisti  in 1940, gen. Abraham a recomandat sa se urmeze aceeasi cale, adica sa se apeleze la Justitie „Dati autoritatea locala in judecata si mergeti mai departe si obtineti o hotarare judecatoreasca (...)  Ma oblig eu, ca jjurist, sa facem o chemare in judecata si o sa vedeti ca autoritatea locala pierde pentru ca este un drept recunoscut iinternational " - a mai adaugat generalul .