Hiroshima, Hiroshima, Hiroshima!
In extrem de scurta istorie
a Lumii Noi, numeroase au fost cuplurile tragi-comice care au batut la portile
legendei, gen Wyatt Earp si Doc Hollidaz, Sacco si Vanzetti, Bonnie si Clyde sau,
mai nou, senatorii Smith si D’Amatocare, de ani buni,
boicoteaza politica SUA de largire a NATO in Europa central-rasariteana, cel
putin in privinta Romaniei, aruncandu-ne tot felul de acuze de “extremism”, “fascism”, “antisemitism”, “crime de razboi”, etc., doar-doar ne vor impiedica integrarea sau, cel putin, vor reusi
sa o conditioneze de niscai rapturi botezate “retrocedari”!
Recent ne-a vizitat tara, in acelasi scop nedeclarat, redutabilul Elie
Wiesel, mentorul lor, cetatean american si Laureat al Premiului Nobel pentru
Pace. O carte de vizita impresionanta daca n-am sti ca, din 1990 incoace, in
acea regiune a Lumii Vechi din care isi trage obarsia astazi-americanul Wisel,
au primit nobila distinctie numerosi lideri politici care si-au
inceput cariera ca teroristi si care se acuza astazi, reciproc si perfect
justificat, de… terorism. Dovada ca Nobelul, ca si premiile Eurovision, se
acorda pe alte criterii decat talentul si munca neobosita!
Nu este insa cazul domnului Wiesel care poseda talent cu carul,
expresivitatea “look-ului” domniei sale facandu-l
singura demn de Oscar!
Un trup care pare a
inmagazina modestia, truda onesta, oboseala si tragedia intregii lumi, dotat,
prin contrast, cu doi ochi reci si impenetrabili de vanator. Cu o voce incarcata
de durerea umanitatii in integrum, domnul Wiesel a declarat in fata
presedintelui tarii noastre: “Romania a ucis, a ucis, a
ucis!”.
Nu stim pe ce criterii sunt
promovati astazi consilierii care, pe vremuri, erau selectati exclusiv din
categoria “omului de tip nou”, dar macar unul dintre ei
trebuia sa salveze onoarea presedintelui si a noastra replicand: “- Nu! America
a ucis, a ucis, a ucis… femei, batrani, copii, de-a valma, la 6 si 9 august
1945!” Si a facut-o in mod gratuit pentru ca, in Europa si pe celelalte
fronturi, razboiul se sfarsise de trei luni iar japonezii mai luptau doar
pentru onoare, incercand disperati sa gaseasca o solutie de salvare in
conformitate cu preceptele complicatiei lor traditii.
De la 10 martie 1945 cand
peste 100.000 de civili murisera sub bombe, Tokyo era supus loviturilor
directe, americane. Flota nipona fusese complet distrusa la 6-7 aprilie in
largul Okinavei. In mai, chinezii eliberasera Nankin-ul, in iunie americanii
pusesera piciorul in Mindanao si la 2 august Birmania fusese eliberata. Inca de
la 14 iulie se executau, direct, bombardamente maritime asupra teritoriului
nipon, complet incercuit si izolat. Aliatii detineau controlul total prin
suprematia aero-navala si era chestiune de zile pana cand Japonia ar fi capitulat.
Dar in laboratoarele americane ale Mortii se nascuse, cu sprijinul
documentatiei si savantilor nemti recent recuperati, arma nucleara, arma
viitorului. Si, cu un cinism infiorator, nu natiunea americana, nu Statele
Unite ci un grup de lideri cu interese planetare a decis ca aceasta trebuie
incercata pe viu. Sa vorbim despre “pierderi colaterale”, referitor
la aceasta tragedie ar fi o crima! Sa utilizam expresii ca “intamplare
nefericita “, “tragica eroare” sau “accident”, consacrate
in limba de lemn a democratiilor autentice, ar fi stupid de vreme ce individul
care si-a asumat reposnsabilitatea, creeri
unei bombe nucleare presedintele in exercitiu Franklin Delano Roosvelt
(1933-1945) a declarat: “In politica nimic nu se petrece datorita unui simplu
accident. Iar daca accidentul are cumva loc, putem fi siguri ca, de fapt, facea
parte dintr-un plan!” Un
plan diabolic, intru nimic mai prejos decat planurile celebrului doctor Mengele
– acela de a experimenta pe viu, pe cobai umani rezultatele stiintei deviata de
dementa puterii! Drept urmare, la 6 si respectiv 9 august 1945, peste 150.000
de oameni au fost prefacuti, in cateva secunde, in lumina si alte milioane
si-au purtat de atunci incoace, ori s-au nascut, se nasc si se vor naste
purtand …pecetea Mortii!
Cui a foloasit? Asa-zisilor
supraoameni sau “alesi” pentru care omenirea se reprezinta in
cifre si nu in suflete, cu nimic mai prejos decat supraoamenii lui Hitler sau Homo
sovieticus. Dovada ca, intr-o deplina intelegere cu comanditarii experimentului,
sovieticii si-au tras partea, ca sa nu protesteze. Intre cele doua deflagratii,
mai precis la 8 august 1945, Stalin a declarat razboi Japoniei care,
nesustinandu-si aliatul german cu trupe, permisese rusiei sa supravietuiasca!
Dar, in politica nu exista sentimente ci numai interese. Iar interesul sovietic
s-a numit Harbin si Mukden, Dairen, Port Arthur si Sahalin, rapid ocupate. Si
ocupate au ramas Kurilele pana astazi! Asa cum tot pana astazi, nimeni nu s-a
gandit sa-i declare, pe cei responsabili de experimentul Hiroshima… Roosvelt
initiatorul si Harry S. Treunian (1945-1953) executantul CRIMINALI DE RAZBOI.
Pentru ca nu exista atunci o legislatie in domeniu! Legile au fost facute
ulterior, de invingatori si aplicate doar invinsilor! Iar la acest capitol,
impiedicata fiind de tradarea regelui sau sa se alature Aliatilor pe data de 26
august 1944, cand avea asigurata cooperarea militara cu americanii, in ciuda
contributiei notabile la infrangerea nazismului in Europa si a sutelor de mii
de romani cazuti in lupta pana astazi, considerata stat invins. Si, ca invins
care a platit Rusiei de tri ori mai multe despagubiri de razboi decat Italia
fondatoare a Axei, trebuie sa accepte ca “Mannerheim”-ul sau, cel ce tratase de la
egal la egal cu sovieticii si americanii, fiind recunoscut drept Conducator, sa
fie etichetat drept “criminal de razboi” si un intreg popor sa fie
insultat prin el cu toate calificativele pe care un masluit proces bolsevic
le-a inventat si pe care le utilizeaza astazi in acelasi scop si cu aceeasi “manie
proletara”, neobolsevicii vopsiti in culorile democratiei
instelate. Dar Romania nu poate accepta sa i se puna in carca vini care nu ii
apartin, nu numai pentru ca este o victima care a pierdut ca jertfa prin
holocaust si genocid, peste 540.000 cetateni, victime ale terorii fasciste si
sovinismului unguresc in Ardealul cedat, si aproape doua milioane in Rasaritul
rapit de Stalin, ci pentru ca nu se poate face troc niciodata cu onoarea si
demnitatea unui popor! In numele acestei demnitati si al Adevarului etern… cum
poate fi definit experimentul Hiroshima?
Potrivit Websterului si, in
general, tuturor dictionarelor si enciclopediilor occidentale, “o
ofranda adusa
zeilor, prin ardere” se
cheama Holocaust. Cu atat mai mult “uciderea prin ardere a unui
foarte mare numar de oameni” deci “o mare sau completa distrugere prin foc”. Este drept, cu titlul de adaos apare si extinderea definitiei la “macelul sistematic, in masa
al evreilor in lagarele de concentrare naziste, in timpul celui de-al doilea
razboi mondial. Nu se specifica unde
sunt incadrate milioanele de civili neevrei, barbati, femei, copii, rusi, cehi,
polonezi, francezi, sarbi, romani, greci, tigani etc., chiar germani, lichidati
de nazisti in acelasi loc ti in acelasi mod. Nici milioanele de civili
exterminati de Stalin, ori milioanele de asiatici si zecile de mii de europeni,
canadieni, americani, australieni, neo-zeelandezi, prizionieri, colonisti si
misionari lichidati de japonezi ca si victimele, imposibil de contabilizat
(Voltaire avansa cifra de 9 milioane) ale autodafé-urilor prin care
Biserica romana a tinut sa ilumineze cerul planetei peste un mileniu! Retinem
insa, ca definitie a Holocaustului, unanim acceptata, sacrificarea unuia sau a
unor mase mari de oameni, prin ardere. Ori la Hiroshima si Nagasaki au ars
instantaneu peste 150.000 de oameni!
Deci ceea ce s-a intamplat la 6 si 9 august 1945, nu poate fi definit decat drept HOLOCAUST, HOLOCAUST, HOLOCAUST…!
In concluzie, ori de cate ori vreun vanator de capete sau de
apartamente, cu atat mai mult un cetatean american care boicoteaza politica
externa a propriului guvern vizand extinderea NATO, va mai avea tupeul sa vina
la Bucuresti si sa se joace de-a papagalul cu penaj democratic, infoindu-se si
caraind “Romania
a ucis, a ucis, a ucis”, daca nu
vrea sa accepte ca problemele istoriei nu pot fi solutionate decat de
cercetarea istorica onesta, ne vom putea considera indreptatiti sa-i replicam:
“HIROSHIMA, HIROSHIMA, HIROSHIMA…”!